'92

Ianuarie 2010, putin peste 20 de ani de la marea miscare populara care a dus la inlaturarea regimului comunist, telefonul suna la Comitetul Central al Partidului Comunist Roman. Secretara este asaltata de urari de 'La multi ani' pentru domnul deputat Nicolae Ceausescu. La sediul de partid se lucreaza asiduu la pregatirea petrecerii, cu toate ca 'tovarasul' nu mai afiseaza stralucirea de alta data, este in continuare cel mai longeviv om politic roman.
De la prima ora a diminetii, cateva zeci de oameni incep sa populeze strada din fata sediului, o adunatura destul de ciudata care te duce cu gandul spre un carnaval sau o petrecere tematica dezorganizata: un tata cu doi copii in costume apretate de pionieri fluturand stegulete, cativa oameni ai muncii zgribuliti purtand pancarte pe care statea scris cu litere rosii 'La multi ani tovarasului Nicolae Ceausescu', iar ascunsi dupa un gard de beton un grup compact de generali in rezerva, aproape imobili sub greutatea paltoanelor decorate cu sute de medalii de otel.
Se apropie ora 11:00, un Logan bleu se opreste in fata sediului, soferul coboara miscandu-se incet spre usa din spate dreapta, o deschide dupa care se lasa jos in incercarea de a sprijini o silueta garbovita care coboara cu greu din masina. Multimea se aduna in jurul celor 2 insa nu se aud urale sau aplauze, doar vocea grava a unuia dintre batranii generali adresandu-se soferului:
' - Asta nici macar nu seamana cu tovarasul, el nu umbla niciodata nebarbierit..poate doar in acea seara..!
- Imi pare rau domnule Gavrilescu, doar pe asta il mai aveau.'

Do the robot dance!

Mintea umana e un loc mic fizic dar care poate intelege..proiecta..contempla..imagina mult peste posibilitatea noastra de perceptie.
Intrebarea pe care o propun este "De ce o folosim ca o arma si de prea putine ori ca pe un instrument?"

Mintea tinde sa aiba o inertie negativa, o tendinta de a ne trage in jos spre necunoscut, spre lucrurile pe care le detestam sau fata de care am dezvoltat fobii adanc inradacinate in fiinta noastra. Cred ca multi au simtit 'remorcarea' involuntara in cenusiu, nesiguranta si desigur senzatia de comprimare care o urmeaza, ca si cum ,psihic incerci sa te ghemuiesti, sa te retragi din preajma unui pericol. Din pacate, pericolul vine din interior si nu este doar cauza ci si efect.

Dorinta de cunoastere neconditionata pe care o satisfacem in mai toate 'domeniile de activitate' cu mijloacele la indemana seaca insasi taramul pe care imaginatia ar trebui sa isi toceasca dintii. Si iata, una din calitatile umane nemarginite este transformata intr-un produs de nisa.

Produsul acesta aproape nefolosibil poate transforma natura umana imaginativa si iscoditoare intr-un organism care isi foloseste toate atuurile pentru a-si amplifica dezamagirile, frustrarile, cinismul si rautatea. Facem toate astea cu scopul de a ne proteja, este imposibil sa te protejezi odata ce ai creat un cerc vicios in totalitate negativ si din care nu poti iesi decat spargandu-l, orice alta solutie ducand doar la o adancire a starii de existenta iritata.

Get out of the office!

Lamentari Capitaliste

Anul 2008, uitandu-te inapoi in timpul imemorial al Eugeniei, gumei Turbo si al vatei de zahar ce aparea miraculos din cateva invartiri de bat performate rapid de o tiganca, ai putea spune foarte usor ca "ceva" a disparut sau cel putin s-a schimbat..iremediabil. Suntem mai liberi ca batranii nostri, avem mai multi bani de la o varsta frageda si vrem mai mult, putem sa calatorim "afara", iar informatia ne este oferita pe tava indiferent de cantitate. Si totusi binefacerile ultimelor doua decenii ne-au facut cunostinta cu "viata confortabila", un modus vivendi fara vreo cautare anume, fara satisfactia de a face ceva de care sa fi cu adevarat mandru.

Evadarile "populatiei 2008" sunt bine puse la punct, au :"buget", "planning", "risk evaluation" si o documentare prealabila solida, previzibilitatea a devenit un atuu pentru ca "Noi construim, nu gandim", ne construim viata, cariera, averea dar o facem fara o motivatie de substanta ci doar una de forma care in final, da succesului un gust dulce-amarui.

As bea o bere la PET in spatele liceului pe o zi torida..